Despre tumori pe creier

Pe langa experienta personala cu cancerul tiroidian, in anul 2019, am depistat si faptul ca mama are o tumoare pe creier. desi nu este subiectul principal al acestui blog, am intalnit multi oameni disperati in fata unui astfel de diagnostic si stiu cat de greu e sa afli asa ceva despre tine sau despre un membru al familiei, asa ca mi-am propus ca, sintetic, sa prezint etapele pe care le-am parcurs noi si, in cazul in care, aveti intrebari, o sa revin cu detalii pentru cine e interesat.

1. tumorile pe creier (indiferent de natura - canceroase sau nu) pot avea diverse simptome sau nu...ca si in cancerul tiroidian, analizele de sange pot iesi foarte bine si numai imagistica (RMN, CT in cazul creierului) sunt elocvente. Mama de exemplu a avut simptome la 20-30 de ani (asa am aflat ulterior) de cand ii aparuse aceasta tumoare pe creier: vederea i s-a deteriorat, fara o explicatie clara din partea oftalmologului (care i-a recomandat prima data RMN cerebral - un doctor oftalmolog excelent, de la clinica Oculus, respectiv dr. Madalina Iliescu, care e o adevarata profesionista si un om deosebit) si, la cateva luni distanta, a avut un episod de vertij (ameteala), ocazie cu care a ajuns la ORL (la clinica Nova, la dr. George Bacarna), iar medicul a insistat ca este necesar sa faca RMN pentru ca observa ca ii sunt afectati centri nervosi.. dr Bacarna a convins-o pe mama sa faca RMN ul, desi ii era teama..cred ca dumnealui si doamnei dr Iliescu le datoram faptul ca acum mama e bine (in conditiile date)... dar sa i o au pe rand..deci dupa ce am inteles ca trebuie sa faca RMN cat mai repede, am si programat o pe mama sa efectueze aceasta investigatie..eu am optat pentru a face in privat (MedLife) pentru ca la stat/cu decontare de la CAS era vorba de luni de asteptat. si noi ne am dat seama ca timpul e esential..asa ca la MedLife, la dna dr. (radiologie - imagistica) Adriana Cojocaru (care intre timp, cred ca s-a mutat la Regina Maria), am fost sa faca RMN cerebral cu substanta de contrast. Din nou, doamna dr Cojocaru mi s-a parut un medic deosebit, care ne-a dat vestea ca are o tumoare, destul de mare, si ne a recomandat sa actionam cat mai rapid.

2. a doua zi dupa efectuarea RMN, am reusit sa ajungem la spitalul Monza, la dr Stoica, care ne-a indrumat catre primul pas intr-o astfel de situatie si anume biopsia - ca sa te lupti cu boala, trebuie sa stii ce este (cancer sau nu; asta se face prin extragerea unui esantion de tesut din tumoara)... biopsia in cazul mamei a fost facuta pe cale nazala, asa ca am fost indrumati catre un alt doctor si om exceptional - domnul dr ORL-ist Bogdan Mocanu din cadrul Monza. acesta ne a programat pentru biopsie chiar a doua zi (se eliberase un loc in mod neasteptat) asa ca am internat o pe mama a doua zi de dimineata si in cursul zilei a si facut biopsia... in timpul operatiei, s-a constatat ca tumoarea era, pe alocuri, osificata, asa ca a fost dupa si la un CT , iar dr Mocanu mi-a zis ca dlui si doamnele de la CT banuiesc ca ar fi vorba de un meningiom (o tumoare benigna, din fericire), care creste lent, dar e prost plasata - langa carotide, chiasma optica etc. dupa ce am primit acesta raza de speranta, a doua zi mama a fost externata, urmand sa vina la control pentru a vedea cum evolueaza locul (nazal) prin care s-a facut biopsia. totul a mers excelent, pentru ca am respectat recomandarile - administrarea de anumite medicamente (inclusiv ceva antibiotic daca nu ma insel) + ingrijirea nasului cu apa de mare, evitarea bailor fierbiti, efortului excesiv etc. in general, nimic f complicat. Dupa biopsie, mama a fost foarte in regula, multumim Domnului!

3. dupa aproximativ o luna, am primit rezultatul anatomopatologic. Din fericire, banuielile drui Mocanu s-au adeverit si era vorba de un meningiom de sinus cavernos - care e o tumoare benigna, cu crestere lenta (am inteles ca ea era acolo cel mai probabil de 20-30 de ani - de aceea se si osificase pe margini - dar cica anumite tumori isi fac loc in creier si pot sa nu dea simptome. numai cand a crescut prea mare si a inceput sa apese pe nervi, mama a inceput efectiv sa aiba probleme - cu vederea, cu echilibrul etc.), dar care era destul de prost plasata astfel incat nu putea fi eliminata (complet) chirurgical. Dr Stoica a refuzat orice interventie si ne a recomandat radioterapia, insa, asa cum am mai spus si in cazul meu, cred ca este foarte important sa ceri si o a doua opinie medicala.

4. cu rezultatul biopisei si cu RMN+CT am inceput sa intrebam si alti doctori neurochirugi ce solutie propun. Am fost la cel putin 2 medici extraordinari pe care vreau sa ii mentionez - domnul dr Dan Suiaga, de la MedLife, care mi s-a parut foarte deschis si competent. Insa cum nimic in viata nu este intamplator, am avut o colega la serviciu a carei mama a fost operata de un alt doctor neurochirug valoros, la care, in final ne-am si decis. Dl doctor Ionut Gobej , de la NeuroHope/Monza Metropolitan m-a impresioant chiar dinainte sa il cunosc personal  pentru ca i-am trimis dosarul medical al mamei pe adresa de email unde ofera a doua opinie (in mod gratuit!) si mi-a raspuns in cateva ore..dupa ce colega mi-a dat numele lui, l-am cautat efectiv pe internet si am gasit aceasta facilitate (unde se spune ca se ofera a doua opinie medicala, gratuit, in max 48 ore). de notat ca dl dr Gobej poate fi gasit si la Ponderas, insa acolo trateaza numai copii. Revenind la raspunsul dumnealui, mi-a spus ca el ar fi dispus sa opereze tumoarea, dar ca aceasta putea fi rezecata numai partial. Scopul diminuarii acesteia ar fi insa, mi-a spus dlui in email, sa se faca apoi un tratament de tip radiochirughie Gamma Knife (care, de fapt, e o singura sedinta de radiatii care se aplica tumorii ca sa nu mai creasca). in cazul mamei, stoparea cresterii era esentiala pentru ca riscul era sa orbeasca (lucru pe care ni l-a explicat si dl dr Suiaga). Precizia radiatiilor e, deasemnea, foarte importanta pentru ca orice tratament de genul asta nu poate radia exclusiv tumoare si mai radiaza si tesuturile din jur (sanatoase)..fiind extrem de dificil plasata, sa radiezi nervii optici sau alti nervi vitali nu e deloc recomandabil.. asa ca de aceea, dr Gobej a propus solutia mentionata.

5. Mama a intrat in operatie la Monza Metropolitan, aceasta durand cca 8 ore (cu tot cu pregatire cam 10 ore). durata si complexitatea operatiei nu e totuna cu riscul, dr Gobej asigurandu-ne ca este foarte sigur de ceea ce face si ca nu exista un risc ridicat... asta i-a ridicat mult moralul mamei si intr-adevar, la finalul operatiei, mama, semiconstienta dupa anestezie, era ca si cum nu ar fi trecut printr-o asemenea interventie - cand s-a trezit a facut chiar o gluma (desi apoi nu si-a mai amintit - asta e normal dupa anestezie). A avut intr-adevar cateva efecte neplacute dupa operatie cum ar fi o mini pareza la o pleoapa (de care dl Gobej ne a spus ca e normala si ca se va recupera complet - ceea ce s-a adeverit dupa cateva luni si o lipsa a poftei de mancare din cauza persistentei unui miros neplacut pe care ea il percepea (in mod eronat, evident, totul ii mirosea la fel si foarte rau). de asemenea, mai vedea uneori (din anumite unghiuri) dublu - fapt despre care ne a avertizat dl doctor inaintea operatiei si care, la fel, a trecut dupa cateva luni. A mai avut cateva mici episoade a doua zi dupa operatie in care era un pic confuza - avea impresia ca e acasa etc (sunt reactii normale, iar recomandarea e, in general, sa ii faci jocul pacientului, adica sa nu il contrazici sau ceva)...Acestea insa, acum privind in urma, sunt floare la ureche, tinand cont ca dupa 3 -4 nopti de spitalizare dupa o asemenea operatie, mama a venit acasa pe picioare - de fapt, inca din a doua zi s-a plimbat pe hol (cu ajutor, evident), iar, cand au venit finii mei in vizita la ei, conversa cu ei ca si cum nu ar fi avut nimic - era perfect lucida)...de altfel, in cateva luni totul a revenit la normal - pleoapa s-a ridicat, pofta de mancare  a revenit... si cu vederea dubla, inclusiv cu ajutorul unor exercitii foarte utile pe care ni le-a recomandat dl dr Bacarna, mama a facut progrese importante...

6. dupa recuperarea cvasi-completa, asa cum am zis, urma tratamentul cu radiatii (cel chirurgical nemaifiind o solutie). dupa ce am facut RMN de control la 3 si 9 luni post operator, dr Gobej ne-a sprijinit cu transmiterea dosarului la l'Hospital de la Timone, in Franta, pentru a vedea daca dosarul e acceptat la Gamma Knife. Cei de acolo au zis ca e un risc destul de ridicat (fiind o singura doza de radiatii, aceasta e destul de puternica si ar fi putut afecta nervii optici). De notat ca Gamma Knife se face si in Romania, dar cand e vorba de situatii foarte delicate, e important sa ai un aparat cat mai precis, asa ca asta a fost motivul pentru care am incercat in Franta. Asa ca a doua optiune a fost proton-terapia, care e un fel de radioterapie dar cu efecte secundare mult reduse si cu o precizie mai buna. Acest tratament nu e disponibil in Romania si, ca urmare, poate fi decontat de la statul roman. Dupa cum se observa, radioterapia clasica (cum ne recomandase dr Stoica) a fost cea mai putin recomandata optiune (atat de dl dr Suiaga, cat si de dl dr Gobej), fiind varianta cu cele mai proaste rezultate estimate (din cauza ca radiaza mai mult in jurul tumorii - tesuturi foarte importante, inclusiv nervii optici, dar nu numai - glanda hipofiza, nervii echilibrului, auzului). Si de aici rezulta importanta cererii unei a doua opinii medicale..ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost inspirati sa mergem si la altcineva si ca totul a iesit asa cum a iesit - foarte bine...

Mentionez ca decontarea tratamentului de tip proton-terapie se face de catre Ministerul Sanatatii, prin Directia de Sanatate Publica - DSP (e un dosar care trebuie depus). Noi am reusit sa ajungem in Elvetia, la Institutul Paul Scherrer (situat ca locatie intre Zurich si Basel), un sprijin important in acest demers de intocmire a dosarului medical oferindu-ni-l dr Serban Radian si Ionut Gobej. De notat ca acolo am mai intalnit 2 paciente din Romania, iar doamnele de la receptie aveau chiar ceva suveniruri de la alti fosti pacienti din tara noastra. Oricum, cu cine am discutat, desi nu e perfect, lumea a fost multumita de experienta din Elvetia (iar costurile vietii acolo - fiind vorba de un sat practic in care se afla institutul - nu sunt la fel de exagerate precum in orasele mari). Am incheiat protonterapia la finalul lunii noiembrie (acesta dureaza cca 6 saptamani) si urmeaza sa facem RMN de control in luna martie, dar momentan mama nu a avut niciun efect secundar nici in timpul tratamentului, nici dupa (cu exceptia unei stari absolut normale de oboseala pe perioada tratamentului). Speram ca rezultatele bune sa fie confirmate si la RMN (sa se fi oprit din crestere tumoarea sau de ce nu, chiar sa fi scazut- Doamne ajuta!).

In incheiere, vreau sa spun ca diagnosticul de tumoare pe creier este unul dur pentru pacient si familie. dar daca intalnesti cadre medicale de exceptie (o includ aici si pe dna asistenta Ana Mari Dinu, de la Monza Metrolopitan, care este foarte intelegatoare si competenta) si nu te pierzi cu firea (desi e f greu initial), ai sanse mari de reusita in aceasta lupta. Din fericire, la noi a fost vorba de o tumoare beninga, ceea ce evident ca e de preferat, dar in orice caz, merita luptat si incercat pe orice cai sa rezisti acestei provocari si sa mergi mai departe! multa sanatate si daca vreti mai multe detalii despre o anumita etapa, scrie ti mi in comentarii sau pe email in sectiunea de contact.

succes!